Copilaria...

Si uite cum trec anii...
Parca ieri eram niste copii, juliti in coate si-n genunchi, plini cu nisip in papuci, murdari din cap pana-n picioare...
Imi amintesc cum veneam plangand acasa cateodata ca m-am batut cu ceva prieteni pentru ca nu ne conveneau cine stie ce chestii, sau din cauza unor jocuri...
Imi amintesc cum ne urcam prin copaci dupa mere, corcoduse, cirese, rupeam via de la scara pentru niste ciorchini de struguri necopti si totul se sfarsea cu cearta vecinilor si fuga noastra de la locul faptei (fugeam ca niste delicventi de politie).
Acum nu mai e la fel... nu mai e aceiasi copilarie...
Copii se joaca pe calculator, pe diferite jocuri... nu mai are acelasi farmec, doar duminica mai iasa in parc la plimbare, de dragul vremii...
Inainte daca te certai cu prietenii, era problema ta, nu a prtintilor, dar acum vad ca daca copilul e un pic zgariat, mai ca se iau parintii la bataie. Nu mai are acelasi farmec.
Daca ai un telefon mobil esti cel mai tare dintre toti, se iau la intrecere care e cel mai tare la jocul X si la ultimul telefon aparut, noi ne luam la intrecere la fuga... Ne jucam cu cornetele... ascunsea, baba oarba... (si acum se joaca, dar atunci era altfel)
Poate nu am varsta necesara sa vorbesc despre lucrurile astea, dar asta este realitatea...
Uite asa evolueaza tot...