Adio!

Acum ceva timp am facut si eu o poezie... daca bine imi amintesc eram la scoala... Nu aveam ce face, ma plictiseam si m-am gandit sa fac o poezie...
Uite ce a iesit :D

In afara de faptul ca m-ai facut sa sufar…
Altceva nu as mai avea ce sa iti spun.
Vorbe spuse in vant…
Ucise de un cuvant
Un cuvant care il spui cu greu,
Poate odata si usor.
Un “Adio” spus cu lacrimi in suflet…
De ce a trebuit sa pleci?
De ce a trebuit sa ma lasi sa sufar?
De ce ai spus ca “ma iubesti” cand nu a fost nimic adevarat?
Mi-am dat seama de gandul tau…
Dar te-am lasat sa decizi…
Si ai decis in asa fel incat… m-ai ranit!
Te urasc, chiar daca te iubesc!
“Adio” iti spun si eu…
Chiar daca ma doare,
“Adio” cu lacrimi in ochi
Rasaritul meu de soare…!

Lumea noastra, a ta, a mea...

De mult tot incerc sa imi pun gandurile pe o foaie de hartie, dar nu reusesc deloc...
Incerc sa descriu fiecare pas si fiecare miscare a fiecarei persoane bune sau rele pe care o cunosc, dar e foarte greu, atatea ganduri, dorinte, griji, dureri avem, dar nimeni nu ne intelege...
Ieri am vazut la TV un film, era vorba despre un barbat care facea masaj, era orb si o femeie s-a dus la el... nu a stiut ca era orb, doar dupa ceva vreme a aflat, acea femeie s-a indragostit de el si a incercat sa faca tot posibilul sa ii redeie vederea, a reusit, dar pentru o perioada scurta de timp. Acel barbat si-a dat seama ca nu mai dureaza mult fericirea lui, dorinta fiind sa mearga la un meci de hockey. Trist si dezamagit, a plecat inapoi de unde era, cu sora lui. Acea femeie a fost si ea la randul ei foarte trista si dezamagita de ceea ce a facut el. Intr-un final s-au reintalnit si s-au casatorit. Filmul a fost o poveste adevarata. Am plans la sfarsit, vazand ca se poate.
Batator la ochi e ca, in ziua de azi, nu se poate. Mai rar putem face asemenea gesturi, stau si ma gandesc ca noi dam cu piciorul la orice persoana de genul, nu ne pasa de niciun obstacol. Suntem indiferenti, dar la un moment dat ne dam seama ca indiferenta doare si e prea tarziu.
Si eu, si tu nu ai tinut cont de obstacolele pe care le-ai avut in viata, le ai si le vei avea pentru ca zici "las` ca trece" dar nu e asa, trece azi, trece maine, dar poimaine o sa se simta...
Vad oameni carora nu le pasa, chiar nu le pasa...
Vad oameni care mor si nu merita...
Vad oameni care se zbat si pana la ultima suflare pentru a da ajutor altora...
Te vad pe tine, tu ma vezi pe mine, doua persoane diferite...
Daca stau si ma gandesc, toti suntem egali, chiar daca unii au bani, altii nu au deloc, unii au, dar nu le ajung, suntem egali.
Vad oameni cu bani, dar care nu sunt bucurosi...
Vad oameni fara bani, care sunt cei mai bucurosi de pe pamant si nu le pasa de ceea ce inseamna banii, pentru ca sunt constienti ca nu ii pot avea si incearca sa traiasca asa.
Te vad pe tine care citesti randurile care le-am scris eu aici si nu bagi in seama parerea mea sau poate te intereseaza si incerci sa iti dai seama, ca si tu poti...
Vad batrani care incearca sa supravietuiasca...
Vad copii care incearca sa se bucure de copilarie cat pot...
Incerc sa imi scriu toate gandurile dar nu reusesc, nu mi-ar ajunge toata foaia din lume sa scriu, toate-mi zbor...
Dar incercand, poti!

Va continua...

Greseli...

Daca bine observi, cititorule, ca orice om, am si eu greseli :D, la prima postare, am ceva greseli, poate ca am vrut sa scriu, sa vad cum arata maritul meu BLOG!:)) repede, inca nu stiu care e treaba cu blog-ul... trebuie sa ma acomodez, sa citesc si sa invat mai multe despre chestiile astea...
Blogul l-am facut din curiozitate... pentru ca am vazut ca majoritatea persoanelor au blog si isi scriu tot ce vor, eh, uite de la cateva scuze la ce am ajuns:))
Anyway, imi cer scuze pentru unele greseli de ortografie sau unele cuvinte pocite, pana invat mai multe:D

Scrisoare:)

So... pentru inceput trebuie sa pun si eu ceva aici :-? Acum cateva zile am avut la scoala de facut o Scrisoare de dragoste, problema

a fost ca, odata ce nu aveam ce scrie cu adevarat pentru ceva am incercat sa fac acea scrisoare si iata ca, am avut si onoarea de a o citi in clasa :))... sper sa va placa :D

Dragul meu...


De mult timp am vrut sa iti spun ceea ce simt cu adevarat pentru tine, dar niciodata nu am avut ocazia deoarece intotdeauna ai fost indiferent si nu ti-a pasat de sentimentele celor din jur si ceea ce-ti doresc cei din jur!
Intotdeauna ai vrut totul pentru tine, chiar si pe mine m-ai facut prizoniera ta , eram ca o infractoare pe care o tineai bine inchisa ca sa nu-ti scape, dar cu toate acestea, nu-ti pasa!
Acum, singura, cu un morman de amintiri si intrebari ramase fara raspuns, incerc sa colorez foaia de hartie cu fiecare cuvant si moment petrecut cu tine.
Acum fiecare e pe drumul lui, nu mai vorbim unul cu celalalt, chiar daca stim ca asta ne doare, dar acum cand tu ai realizat ca tot ce ai facut nu a fost bine, e prea tarziu, nu mai are niciun rost, dar recunosc, e si vina mea, pentru ca in unele momente nu am stiut sa apreciez ceea ce ai facut cu adevarat pentru mine. Dar acum, dupa mult timp, realizez ce simt cu adevarat pentru tine si imi pare rau ca nu te-am facut sa realizezi ceea ce port in inima pentru tine.
Aminteste-ti plimbarile prin parc toamna, cand aveam pe jos covorul de frunze rosii-portocalii, iarna cand ne bateam cu bulgari de zapada si ne incalzeam mainile inghetate la flacara semineului. Aminteste-ti clipele petrecute vara, primavara, cand pasarelele cantau pentru noi cantece minunate. Aminteste-ti fiecare sarut furat, prima atingere simtita, fiorul care a trecut prin tine si... primul "TE IUBESC!"
Aminteste-ti ziua in care ne-am cunoscut, o zi de iarna friguroasa, ai venit timid catre mine si m-ai invitat la o plimbare, pentru a ne cunoaste mai bine, atunci am simtit ca tu esti ceea ce imi doresc, din prima zi am vrut sa te am langa mine, sa iti aud vocea dulce si lina povestindu-mi fiecare nazbatie si privindu-ti zambetul perfect, ochii care erau ca doua cristale... dar acum nimic nu mai este, a mai ramas numai scrum si o flacara care incearca sa aprinda din nou totul dar nu mai are putere si striga in disperare "Ajutor!". Dar acum stau si imi numar gandurile si imi spun cu lacrimi in ochi ca totul a fost un joc, pariat doar cu noroc si incerc sa supravietuiesc cu greu...
Atunci cand o sa citesti aceste randuri, aminteste-ti tot ce ti-am scris mai sus si fiecare cuvant rostit, fara parere de rau.
Astept gandurile tale pe o foaie de hartie pe care sa incerci sa o colorezi cu niste mazgalituri pe care in aceste momente le numim cuvinte... asta e tot ce iti cer, SA ITI AMINTESTI!!!
-Stiu ca am gresit si eu!-
Nu ma uita...